De iubit să iubiți toți oamenii. De crezut să vă încredeți doar în Dumnezeu.

De la om recunoștință nu aștept. Caci omul este doar un abur,o suflare ce trece…In Domnul cand îți pui încrederea niciodată nu esti dezamăgit, dar cand încrederea ta e in om e ca praful luat de vânt…
Numai Domnul stie sa-ti vorbească cu iubire sufletului tau zdrobit…
Numai Domnul te ajuta in clipe grele..
Numai Domnul te sprijină in suferința…

Omul trece nepăsător îți deschide rana mai tare decât e…Nu inima ta sinceră e vinovata de aroganta si egoismul altora ci ochii lor au ajunși sa nu mai vadă decât plăcerile păcatului, lăcomia averii trecătoare…Cand un om îți întoarce spatele si te tratează cu indiferenta sa știi ca o perla nu poate fi apreciata la adevarata ei valoare de oricine…

Dacă iubești și dăruiești, așteptând ca cineva să-ți facă și ție aceleași lucruri, este sigur că nu iubești și că nu dăruiești cum trebuie.

Dacă în viața noastră nimic nu este întâmplător, atunci evenimentele plăcute, dar mai ales cele neplăcute, din viața noastră își au scopul lor. Mai ales vom cunoaște dragostea ascunsă a lui Dumnezeu cu multele daruri ale Lui. De asemenea, și binefacerile Sale cele arătate și cele nearătate ce ne-au condus la creșterea duhovnicească.

Puternică este durerea dezămăgirii, dar și extrem de terapeutică. Dacă vei cădea în deznădejde, te-ai risipit. Lumea ta dinăuntru este ofensată, se dă peste cap, se tulbură. Dacă poți să suporți dezamăgirea, vei vedea cum această durere devine medicament ce vindecă neorânduielile, dependențele, greșelile tale. Mai ales „să străpungă” iubirea de sine.