“La o cafea cu viața mea…” – o poezie minunată de Teona Truță

Vreau viață azi să stau cu tine,
Să povestim de toate la cafea.
Să plângi apoi sa râzi și tu cu mine.
Când amintirile-mi voi depana,
———————————-
Tu viață, n-ai să ști vreodată,
Îti spun acum ce mi-am dorit mereu,
Să-l văd pe tatăl meu în poartă.
Apoi să merg zâmbind la brațul său…
———————————-
Multe dureri am strâns în mine,
Îți spun din suflet,viața mea,
Norocul n-a prea stat la mine,
Dar Dumnezeu a vrut așa!
—————————–
Să-mi dea iubire, nu avere.
Să nu- mi dea bani, doar sănătate,
Să pot să plâng când simt durere,
Nădejdea, să trec peste toate.
——————————
Să iert de fiecare dată,
Pe-acela care-mi face rău
Și să nu judec niciodată,
Căci sunt doar OM, nu DUMNEZEU!
——————————–
Vreau să te rog un lucru viață,
De poți, să curgi încet și lin,
Și- n fiecare dimineață,
Să-mi dai doar miere, nu pelin!
——————————–
Căci anii mei frumoși și tineri,
S-au dus…. și mulți n-au mai rămas,
Ți-aș cere să nu mi-i mai numeri,
Și să-mi mai lași, de vrei, răgaz…
Teona Ghinea-Truță .