Viața nu se explică nimănui. Viața se trăiește.

“Cea mai mare provocare pe care ne-o dă viața noastră este că trebuie să o trăim. Noi, fiecare dintre noi, pe cont propriu.

Nimeni nu poate să ne plângă lacrimile, să ne strige strigătele, să ne urle urletele. Și nimeni, dar absolut nimeni, nu poate fi mai singur decât suntem noi, în acele momente de sinceritate teribilă, în care ne înțelegem și în care înțelegem că viața noastră nu este așa cum ne-o dorim. Și această înțelegere ne sperie cumplit. Și simțim că nu mai vrem. Și vrem să se schimbe. Ceva. Orice. În bine. Să urlăm ”gataaaaaa!”.

Cei mai mulți dintre noi, când ajungem în aceste momente cruciale ale existenței noastre, alegem una din cele două opțiuni vizibile, aflate cumva la îndemână: ne trece criza și ne resemnăm sau luăm o decizie radicală și schimbăm tot. Ambele, executate la modul absolut, dacă vreți, sunt greșite, din punctul meu de vedere.

Când ajungem în aceste momente cruciale ale existenței noastre, când simțim că nu mai putem, că vrem să oprim totul și să schimbăm mai mult de atât, opțiunea ideală pentru fiecare dintre noi ar fi să ne oprim un pic și să ne oferim timp de gândire înainte de a lua o decizie.

Să lăsăm criza să treacă și să încercăm să înțelegem de ce am ajuns în situația asta. Și apoi să ne mai oferim un răgaz. Și să încercăm să înțelegem și mai bine nu doar motivele pentru care simțim ce simțim ci ce credem că ar trebui să facem că să nu le mai simțim pe viitor.

Și apoi să ne mai oferim un răgaz. În care să încercăm să nu ne mai gândim la nimic, să lăsăm sufletului, minții, conștiinței liniștea de care au nevoie pentru ca, la un momet dat, să auzim acea voce interioară care ne zice ”uite, așa ar trebui să faci”.

Știți care este, la urma urmei, diferența fundamentală dintre a exista și a trăi?

Atunci când trăiești, tu decizi cum să exiști. Restul face soarta…”

sursa – https://cristianchinabirta.ro/2017/08/18/ce-poti-sa-faci-cand-simti-ca-nu-mai-poti-cand-tot-sufletul-iti-urla-gataaaaa/