13 mai, Ziua Internațională a Dorului – Dorul este un sentiment care nu uită pe nimeni

“Mi-e dor de prieteni. Ne-am înstrăinat cu toții și nu ne mai recunoaștem.
Mi-e dor de bunătate. Mai sunt doar câțiva oameni despre care poți spune că lipsa lor ar crea un gol imens în lume.
Mi-e dor de mâini care îți spun povești atunci când te mângâie liniștit pe păr.
Mi-e dor de ochi care râd. În fiecare zi văd numai ochi triști și obosiți.
Mi-e dor de joacă. Am încetat să ne mai jucăm și am devenit tot mai serioși.
Mi-e dor de mare. Ea îmi liniștește întotdeauna sufletul.
Mi-e dor de simplitate.
Mi-e dor de baloane de săpun.
Mi-e dor de bine și de liniște.
Mi-e dor de curtea școlii și de clopoțel.

Dorul este o emoție pe care o trăim des – ne e dor aproape zilnic de oameni, de locuri, de arome, de perioade din viață care au trecut. Mai mult, ne e dor de cum ne simțeam noi lângă o persoană specială sau într-o situație care a mișcat ceva în noi. De aici și ideea de zi dedicată Dorului.

Dar ce este dorul? De ce doare, de ce frige, de ce lasă urme…? Din punct de vedere psihologic, dorul este un sentiment universal, însă în realitate este atât de complex încât nu se poate traduce în nicio limbă. Dorul se simte, nu se explică! Este un sentiment egoist care te sufocă… Dorul doare încet și intens…Dorul se simte până în măduva oaselor, dar e dovada că trăiești, că simți și că iubești! Dacă nu ar durea atât de tare, poate că n-am afla cât de mult suntem capabili să iubim.

Dorul înseamnă suma amintirilor frumoase… Dorul este despre oameni, despre senzații, trăiri, vise… El nu-ți cere să plângi, ci doar să-l accepți și să-l lași să te însoțească mai departe.

“Mi-e foarte, foarte dor de frumos şi de bun. Mi-e dor de oameni delicaţi şi buni. De oameni deştepti şi generoşi. De educaţie şi tradiţie. Mi-e dor de bun simţ şi bunăvoinţă”, scria Oana Pellea pe pagina personală de Facebook.

Fie ca dorul să vă fie bogăția sufletului, fie ca dorul să vă fie în primul rând dorul de Dumnezeu, dorul de Acasă.
Ție de cine îți este dor?