22 aprilie – Ziua Pământului. Un omagiu adus astăzi si o mai mare grijă pentru ziua de mâine

“Il chinuim de când ne știm. Îi otrăvim nesăbuiți aerul, i-am ciopârțit fără milă pădurile-plămâni, i-am secat izvoarele, am sufocat-o în plastic și gunoi, i-am pârjolit trupul fără milă din nou și din nou, i-am ucis pruncii necuvântătoare fără să clipim. Și nu ne oprim.

O strivim cu războaie, moarte, praf, fum și povara lăcomiei noastre, nestăvilită. Tone de metal încins, kilometri de aer îmbâcsit de poluare, avalanșe de deșeuri.
Tot ce e mai rău în noi la o scară colosală, insuportabil înghesuite toate pe umerii ei.
Ea ne-a îngenuncheat cu o făptură microscopică.
Atât de puternică a fost în tot timpul în care am rupt din ea și ea a tăcut.
Planeta noastră albastră.

Acasa noastră neiubită. Mama noastră necăjită. Nu i-a șters nimeni niciodată lacrimile.
Cât de mult ne-a iubit de ne-a îngăduit atâta amar de vreme când atât de simplu îi e, în orice moment, să se scuture de noi?
Măcar asta de-am pricepe, măcar acum, măcar cei care vom scăpa.
Viața e cea mai prețioasă.

Pentru viețile noastre acum, vom face orice, vom cheltui și sacrifica oricât. Pentru tot ce am fi putut face pentru planeta noastră până acum nu s-au găsit niciodată bani, îngăduință, bunăvoință.
A fost mereu prea scump s-o salvăm.
Chiar dacă asta era tot ce avem de făcut ca să ne salvăm de fapt pe noi.
Viața noastră depinde de EA și nu invers.
Și așa a fost mereu.”
Text preluat

Loading...