Ai grijă de tine! Ești cel mai prețios lucru pe care îl ai!

Să ai grijă de tine nu înseamnă să fii tot timpul ca scoasă din cutie. Perfect machiată, vopsită, îmbrăcată, încălțată, educată, strunită. Sau să placi cu orice chip, tuturor.
Să ai grijă de tine înseamnă să-ți iubești firele albe de păr, râu de bucle, mărturie că ai fost norocoasă să trăiești deja atâtea.

Să-ți accepți greșelile, să lupți sau să pleci, să nu pui dreptatea înaintea iubirii. Tu singură de orice acoperământ, doar în pielea, carnea și sângele tău nu te poți minți.
Liniștea, iubirea, fericirea, se văd. Cântă și oricine le poate auzi.

Să ai grijă de tine înseamnă să-ți poți privi oricând ochii în oglindă, să-ți zâmbești și să-ți spui: azi n-am să las pe nimeni să te rănească, n-am să te oblig să accepți lângă tine, nici din politețe, nici din bunătate, oameni care nu te merită, azi n-o să-ți înghiți cuvintele în fața nimănui de teamă că-l vei răni și niciodată nu vei mai pleca acasă cu vreun nod de lacrimi în gât.
Ridurile pe care le vrei ascunse nu sunt nicioată cele născute de prea multe zâmbete. Niciodată nu e prea târziu să înveți din nou să te iubești.
Ai grjiă de inima ta! Nimeni altcineva n-o va face!

De acum încolo voi avea grijă de mine! În urma mea am lăsat doar un mesaj. Același tuturor:
”Unii dintre voi mă veți pierde din viața voastră, ne-am fost unii altora lecții, zâmbet sau furtună, am dăruit cât am putut, cu toată inima, iar rostul meu se oprește aici. Îmi cer iertare pentru greșeli și pun în loc ultimul meu gând bun, fără lacrimi.

Într-o bună zi toți avem de plecat pe alt drum. Al meu începe azi. Îmi doresc pentru mine libertate să nu mă ascund vreodată, indiferent cât de frumoasă masca, voce să-mi vorbesc gândurile, liniște să le ascult pe ale celor care mă merită, grijă să nu mai aștept la ușa iubirii, tot împingând pe alții înăuntru, curaj să ies din rândul oamenilor puternici pe care nimeni niciodată nu-i întreabă dacă mai pot duce. Ceea ce vă doresc cu adevărat și vouă! Dar cel mai important acum e să rămân vie oamenilor care mă iubesc. Fără metafore. Vie.
Și, poate, cândva, un cineva mai bun decât sunt azi.”