“Ascultă-mi, femeie, sfatul…”

Nici o floare n-o să poată
Să-ți aline vânătăi,
Niciun sărut n-o să șteargă,
Lacrima ochilor tăi.

Nici o vorbă dulce, dulce,
Nu te va face să uiți,
Vorba amară, pe care,
Tu și altele-nghițiți.

Nici o-mbrățișare “caldă” ,
Nu te va face să râzi,
Inima-ți va plânge-n hohot,
Înecată în stropii hâzi.

Nici un “iartă-mă” șoptit,
Nu o să te vindece,
Ci vei continua să-ntrebi,
De ce, iubire, de ce?

Nici o floare n-o să poată,
Niciun sărut n-o să șteargă,
Din suflet… durerea toată,
Sau vreo lacrimă din barbă.

Nici o vorbă dulce, dulce,
Nici o-mbrățișare “caldă” ,
Nu-ți va ușura din cruce,
În patimi o să se scaldă.

Ascultă-mi, femeie, sfatul,
Nici un “iartă-mă” șoptit,
Nu îți va schimba bărbatul,
Dacă ieri te-a pălmuit…

Andreea Văduva

Loading...