Bucurați-vă de ziua de azi așa cum este ea. Și de oameni așa cum sunt. Pentru că Dumnezeu ni le-a dăruit pe toate cu toată dragostea Sa

„A iubi pe fratele tău pentru că este fratele tău este o iubire omenească, nu mistică, spirituală. A iubi pe semenii tăi cum iubești pe fratele tău este o iubire mistică.

Dacă nu simți iubire pentru tot nu iubești deloc. Dacă nu mulțumești omului nu mulțumești nici lui Dumnezeu. Dacă recunoști pe Dumnezeu în inima ta, Ȋl recunoști și în semenii tăi și pretutindenea.

Lumea a fost creată de un Dumnezeu bun. Forțele dragostei care sălășluiesc în noi ne vin de la El. Dacă nu vă înfricoșați de chinurile nesfârșite ale iadului, temeți-vă și schimbați-vă viața pentru marea iubire a lui Dumnezeu. Ne iubește prea mult ca să I ne împotrivim.”

Domnul să vă dea putere împotriva întristărilor. Să vă dea un dor în inimă, singur numai pentru El, să puteți iubi pe toți în lume și să jertfiți de-asemenea. Totul este să ai inima prezentă și un zâmbet ascuns în ea.

Primiți ca niște oameni divini orice lovitură. Oamenii buni vă ajută la mântuire mult, dar cei răi și mai mult, răbdați-i fără necaz. Toate veacurile au fost pline de dușmani, dar dușmanii din veacul acesta au umplut cerul de sfinți.

Este de netăgăduit, dragostea este un mister inexplicabil și, dincolo de cei care o fac dezgustătoare și o depravează, dincolo de toată infamia în care e târâtă, ea este o lege divină la fel de puternică și tot atât de neînțeleasă ca aceea care așază soarele pe cer.

Să uiți dragostea ta, dar cel puțin să nu uiți că ea mai există pe lume și în cer. Să negi ceea ce a fost bine în tine, dar să nu ucizi ceea ce poate a mai rămas. Cât de mult vor să fie iubiți cei care spun că nu mai iubesc. Să iertați din toată inima pe aceia care v-au pus, prin loviturile lor, cunună frumoasă pe capul vostru.
Așa zișii fericiți ai lumii acesteia cred că nu au să aibă niciodată nevoie de Hristos. Ei se tem de o moarte nefericită, dar nu se tem să ducă o viață păcătoasă. Însă cine îi poate asigura că nu vor muri pe loc loviți de trăznet, de gută ori de o năpădire de sânge?

Deci, cea mai mare atenție dați-o sufletelor voastre. Iar eu mă rog Domnului să îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos.”

Nu pierdeți din mână timpul zilei de azi! Știți voi ce valoare are timpul, ca să îl pierdeți? Toată veșnica fericire, cu îngerii, nedesmințit ține de acest timp.

Puțin timp, petrecut bine!”

Sursa: Arhim. Arsenie Papacioc – „Scrisori către fiii mei duhovnicești” (Mănăstirea Dervent, Constanța – 2000)