Când cineva pleacă înseamnă că altcineva trebuie să ajungă.

„Viaţa nu te lasă să te odihneşti. Rănit, vânat, obosit, îngenuncheat, prăfuit, murdar sau curat, oricum ar fi, trebuie să înaintezi. De obicei singur. De obicei gol, flămând, însetat, străin. La şcoala vieţii se dau examene, se dau corijenţe, se repetă anul. Doar cine are limba friptă poate vorbi cu adevărat despre ciorba fierbinte.
Când cineva pleacă înseamnă că altcineva trebuie să ajungă. Lasă armele jos! Trece. Toate trec. Răbdare şi timp. A fost nevoie să treci prin atâtea ca să ajungi aici. Generăm noi experienţe pentru că avem nevoie de ele.

Fără acea experienţă nu ai fi avut prilejul să te cunoşti atât de profund. Există daruri pentru toată lumea. Deschide ochii, sufletul şi mintea. Observă frumuseţea care se află la îndemâna ta. Fii recunoscător. Bucură-te de ceea ce ai. Nu aştepta neaşteptarea. Prin lecţiile de viaţă primeşti putere.

Fiecare om umblă în viaţă cu o poză în buzunar. Şi când simte nevoia o aşază pe primul chip care-i iese în cale, convins că acela este potrivit. Dar, de cele mai multe ori, ne păcălim cum putem ca să credem că am găsit ce ne-a lipsit.
Fotografiile rămân la fel, chiar dacă oamenii se mai strâmbă. Adeseori mintea şi inima sunt blocate în fotografii. Alături de bătăile inimii şi ochii vorbesc când ar trebui să tacă.
Chiar dacă în viaţă inima ţi se rupe, trebuie să ai grijă să nu pierzi vreo bucată. Am rucsacul în spate plin de vise… De ce iubim? De ce visăm? De ce greşim? De ce iertăm?…
Orice pasăre îşi ia zborul. E atâta frumusețe în jur încât mintea tace şi se bucură! Nectarul iubirii îndulceşte amarul minţii. Cicatricile lăsate de trecerea timpului şi încercările vieţii se vindecă în iubire. Am să-i spun lui Dumnezeu totul.”