Când Dumnezeu tace

Te-ai rugat, staruitor si cu perseverenta, si totusi, se pare ca Dumnezeu tace. Iti pare atat de indepartat. Te uiti spre cer si parca nu intelegi tacerea aceasta care iti macina sufletul.

Dumnezeu a tacut si mai demult. A tacut pentru a incerca pe credincios si a cunoste ce era in inima lui. A tacut in alte randuri deoarece pacatul punea un zid de despartire. A tacut pentru ca oamenii aveau urechi de auzit dar nu auzeau, nu erau gata sa asculte ci oricum voiau sa-si urmeze dorintele proprii.

Da, Dumnezeu poate tacea, dar aici, in tacerea Sa cea mai profunda, reactia noastra e esentiala. Ce facem cand Dumnezeu tace? Ne urmam calea noastra spunand ca atunci cand nu va fii de acord ne va opri El? Acest mod de gandire e urmat de esec, iar esecul acesta poate avea consecinte dureroase.

Cand Dumnezeu tace, inainteaza, dar fii sigur ca pasul pe care te pregatesti sa il faci este in voia Lui. Inainteaza ca un copilas care porneste cu pasi marunti, da drumul obiectului sigur de care se tinea, si inainteaza. Dar inainte de a inainta, se asigura ca tata il asteapta putin mai departe cu bratele deschise.

Cand Dumnezeu tace, cauta-L mai arzator. Nu te multumi cu tacerea, fiindca acea tacere poate deveni o obisnuinta. Inainteaza cautand voia Lui la fiecare pas, increde-te in El din toata inima ta, si continua sa-i vorbesti, fiindca chiar si atunci cand El tace, El asculta!

citeste si “La bătrâneţe vom regreta, întâlnirile cu Dumnezeu pe care le-am ratat, oamenii pe care nu i-am iubit, deciziile pe care nu am îndrăznit să le luăm, timpul pierdut şi viaţa netrăită din plin”

Loading...