Când ne vom întoarce la viața noastră dinainte să ne aducem aminte cât de prețioasă și frumoasă este

Interzisă îmbrățișarea.
Atingerea. Sărutul. Strângerea.
Toate formele de afecțiune sunt interzise nu se știe până când.
Acei metri distanță sunt un spațiu în care nimic nu crește.
Acest virus ne omoară în modul cel mai atroce care există: lăsându-ne singuri și făcându-ne să ne fie frică.

Trebuie să găsim o cale, oricare ar fi aceasta să rămânem împreună: boala nu suportă oamenii fericiți.
Trebuie să reacționăm gândindu-ne că nu va fi întotdeauna așa.

Apărând blândețea pe care încă o putem dărui.
Trimițând mângâierile cu ochii.
Făcându-i să înțeleagă pe cei care ne iubesc că suntem prezenți.
Folosindu-ne mintea și nu mânia pentru a ne apăra.

Ne vom întoarce într-o zi la viața noastră
realizând cât de incredibil de frumoasă și de prețiosă este.
Și poate, vom înceta pentru totdeauna să o irosim.
Și poate de data aceasta, o vom experimenta moment cu moment.
Fără a ne teme că putem să greșim.

Poate vom începe să trăim cu adevărat fără să ne mai temem de nici un vis.

Andrew Faber