Când simti că totul în jur este împotriva ta, retrage-te si stai singură cu Dumnezeu

Fericit, nu ești atunci când îți merge bine și toată lumea te apreciază. Nu e atunci când te simți înconjurat de prieteni pe care se poate să îi vezi din când în când și guști câteva momente de glorie, de atenție din partea lor.

Când ești singur și nu e nimeni să îți ofere atenție, când nu merge totul bine și când se luptă frământările în interiorul tău, dacă inima se gândește la Dumnezeu și găsește liniște în El, atunci cu adevărat ești fericit. Cu adevărat sufletul tău este o valoare.

Suntem oameni și ne dorim să fim între oameni, să ne simțim apreciați sau să nu ne simțim singuri, dar uneori prețul pentru asta este să accepți să te faci plăcut lor, jucând după regulile lor, acceptând ipocrizia sau compromisul, acceptând să îți otrăvești sufletul…

În astfel de momente nu te mai gândești la Dumnezeu, pentru că ai pe cineva lângă tine și te simți important sau apreciat. Dar Dumnezeu stă îndurerat și vede cum te înstrăinezi de El tot mai mult… și totul pentru a te simți bine câteva momente.

Mai bine singur cu Dumnezeu și fericit, decât să trăiești fragmente de împlinire, ocazional… în funcție de cerințele celor din jur.

Până la urmă, adevărul este că un om când umblă cu Dumnezeu nu este niciodată singur… chiar dacă uneori omul crede că Dumnezeu l-a lăsat. Dumnezeu poartă de grijă și atunci când nu îl mai vedem. Dumnezeu este exemplul suprem de prieten sau tată.

Mai bine cu Dumnezeu.