Căutam sănătatea atunci când o pierdem. Căutam tinerețea atunci când îmbătrânim. Căutăm oamenii atunci când nu-i mai avem…”

De cele mai multe ori nu ştim să apreciem ceea ce avem. Nu valorificăm lucrurile pe care le deţinem, uneori le ignorăm cu tot dinadinsul.

Nu preţuim anii copilăriei. Mereu ne dorim să ajungem adulţi. Odată ajunşi adulţi, privim cu tristeţe anii copilăriei de care nu am ştiut să profităm, pentru că eram perocupaţi să ne maturizăm mai repede.

Preţuim sănătatea numai după ce o boală îşi face simţită prezenţa în viaţa noastră. Nu ştim să apreciem sănătatea, o facem numai după ce o pierdem. În acele momente ne aducem aminte că există Dumnezeu şi începem să ne rugăm pentru sănătatea noastră. Dumnezeu ar trebui să fie cel căruia îi cerem ajutorul prima dată, însă noi alergăm la oameni mai întâi şi pe Dumnezeu îl lăsăm pe ultimul loc.

Niciodată nu apreciem persoanele din viaţa noastră numai după ce le pierdem. Adesea după ce o prietenie se sfârşeşte, începem să simţim lipsa acelei persoane şi rămâne un gol în sufletul nostru. Începem să regretăm faptul că nu am ştiut aprecia prezenţa ei în viaţa noastră.

De multe ori nu ştim să apreciem o persoană care zilnic se gândeşte la noi, îşi face timp să ne caute şi îi pasă de noi. Învaţă să apreciezi persoanele care te admiră, te consideră un prieten, te caută şi le pasă de tine. Dacă nu îi vei aprecia, timpul te va forţa să apreciezi ceea ce ai avut.

Apreciază lucrurile şi oamenii din viaţa ta mereu. Ţine minte că timpul nu aşteaptă pe nimeni. Învaţă să preţuieşti ceea ce ai mereu!

Loading...