Ce repede trece viața…și cât de târziu ne dăm seama de acest lucru

Mai ții minte povestea bătrânei care a primit o ladă cu pere coapte? În fiecare zi mânca para care se strica, lăsându-le pe cele bune pentru mâine. Iar următoarea zi se strica altă pară și ea din nou o mânca pe aceea.

A continuat să facă așa zi de zi, până când s-au terminat perele. În cele din urmă, bătrâna nu a gustat nicio pară bună…

O poveste plină de adevăr. Și tristă. Și moralizatoare. Credem că trebuie să mai răbdăm un pic, să mai adunăm puțini bani, să mai economisim ceva și să mai îndurăm niște limitări.

Ce să aștepți? Bătrânețea? Neputința? Lipsa completă de dorință? Sfârșitul?

Ieri am stat de vorbă cu o vecină . O întreb:
„Ce ești atât de tristă?” Ea a oftat îngândurată, a zâmbit trist și mi-a răspuns:
”Nu am reușit să clipesc, că viața a trecut…” Desigur, am început să o liniștesc, la care ea a rostit o frază care, de fapt, m-a făcut să scriu această postare.
„Mă tot gândeam – voi câștiga bani, voi construi o casă, vor crește copiii și voi începe să trăiesc pentru mine. Îmi voi face o tunsoare la modă și voi purta doar rochii. Mereu am umblat în pantaloni, dar visam la rochii. Copiii au crescut, casa este construită, bani avem, dar…încă mai port blugi. Și am aceeași coafură…”
Îmi doream să o înveselesc cumva: „Și care-i problema? Mergi la coafor! Cumpără-ți o rochie la modă!”
Ea a zâmbit obosită: „Nu vreau. Am obosit. Înțelegi, realitatea nu a fost pe măsura așteptărilor. În această agitație continuă, nici nu am observat cum am îmbătrânit…”

Cel mai important – nu lăsa pe mai târziu, nu economisi din tandrețe, bunătate, gingășie. Iubește la maxim! Îmbrățișează-ți, sărută-ți familia. Fă-le complimente. Fii generos cu dragostea. Toate acestea te vor face un om fericit!

Preluare theta healing