Cel mai frumos lucru: trezirea. Cea mai puternică lumină: speranța. Cel mai de preț cadou: viața. Cea mai mare bucurie: să iubești.

Suntem în fiecare zi în căutarea stărilor de bucurie și ne simțim frustrați dacă nu o trăim permanent. A simți bucuria este însă o atitudine față de viață și nici nu ne dăm seama cât de mult ne sabotăm singuri experiența bucuriei.

Am învățat că bucuria este legată de un rezultat, de o reușită, sau că vine ca un efect secundar atunci când realizăm că avem ceva sau am făcut ceva bine, de dorit, de succes. Cu alte cuvinte, bucuria trebuie să aibă un motiv, altfel nu își are rostul.

Bucuria vine dintr-un sentiment de pace interioară, de mulţumire, de apreciere a vieţii – aşa cum este ea.

Este o intenție de viață care nu înseamnă să negi existența situațiilor neplăcute sau a tristeții, dar atunci când decizi să trăiești cu bucurie vei conștientiza că orice situație neplăcută se termină la un moment dat. Și așa o poți depăși mai ușor.

Învață zi de zi cum să trăiești cu bucurie. Să înveți ce este bucuria e ca și învățatul mersului. Deci află ce te bucură! De la lucrurile mici până la cele mari. Observă cum trăiești bucuria, ce simți. Poți să te bucuri de tot ceea ce este în jurul tău, iar intensitatea să fie mai mică sau mai mare. Nu te aștepta să simți bucuria la fel, tot timpul. Pentru că nu poate fi pusă într-un tipar. Iar dacă devine mecanică se estompează.

În concluzie, a trăi bucuria se învață. Așa cum am învățat tabla adunării. Îndemnul meu este să adunați stări de bucurie, în fiecare zi câte puțin și să faceți din asta normalitatea voastră.

Cu recunoștință, Delia Laura Vlădulescu