Cine face rău pe la spate crezând că nu îl vede nimeni, uită că o face în fața lui Dumnezeu

Atunci când acceptăm ideea că există un Dumnezeu atotputernic, atotștiutor și atotvăzător trebuie să ne imaginăm și cum ne vede El. Noi trebuie să fim convinși că Dumnezeu nu ne privește de sus, ci din înălțimea crucii. El este lângă noi, parcurge drumul vieții cu noi și ne privește prietenește chiar din apropierea noastră.

Dumnezeu este primul care ne vede lacrimile suferinţelor, este primul care ne înțelege și ne alină durerea inimii.

Dar totodată trebuie să conştientizăm că primul care ne cunoaște gândurile, primul care ne aude bârfele sau cuvintele urâte, primul care ne primeşte loviturile sau jignirile îndreptate spre aproapele este acelaşi Domn.

Şi dacă suntem tentați să credem că este greu cu un Dumnezeu atât de aproape, mult mai greu ar fi fără un astfel de Dumnezeu.

Conștiința este cel mai adânc glas în inima noastră, glasul lui Dumnezeu din om, privirea divină din sufletul omului. Conștiința ne face ca, fără să fim priviți în mod direct de cineva, să ne putem folosi libertatea în mod potrivit. Astfel, omul simte privirea lui Dumnezeu și este conștient că e mereu văzut și îndrumat spre lumină.

 

Loading...