“Copilul meu, mă trec ca norul…”

“Îmbătrînesc…mă trec ca norul
Ce-i risipit pe cer de vânt
Mă pun la vorbă cu feciorul
Că mâine-oi deveni pământ.

Îi spun cu vocea tremurândă:
“Copilul meu, eu am făcut
Ca tinerețea mea plăpândă
În jurul tău să fie scut.

Acum te rog să ții tu seamă
La vorbele ce ți le spun
Îmbătrînesc și am o teamă
Că am să rătăcesc pe drum.

Când voi uita drumul spre tine
Te rog ca tu să-ți amintești
Să vii din când în când copile
În pragul casei părintești.

Iar de-i veni, și de bătrână
Numele tău nu-mi amintesc,
Ajută-mi inima să-mi spună
Că tu ești fiul cel iubesc!

De nu voi mai putea vreodată
Iubirea mea să ți-o arăt
Doar bătrânețea-i vinovată
Că-mi poartă pașii îndărăt!

Tu caută în al meu suflet
Și-n ochii mei bătrâni și goi
Că vei găsi mereu acolo
Iubirea mea și anii tăi!

Copilul meu, tu ai în viață
O datorie de făcut:
Așa cum te-am adus pe lume
Tu mă vei duce la mormânt!

Mă pierd în anii bătrîneții
Că tinerețea m-a lăsat,
Ascultă-mi vorbele copile,
Și nu uita ce te-am rugat!”

Versuri Ștefania Vasile

Loading...