Cu toamna la o cafea…

Nu-i aşa că toamna este un anotimp al sufletului, dar şi un artist talentat? Un tablou expresiv. O poezie profundă. Muzică de excepţie. Artă pură. Vreau să stau de vorbă cu toamna. Am multe rugăminţi şi mărturisiri. O strâng în braţe şi încerc să-i cunosc povestea.

Toamna e mai mult decât o poveste. Este una dintre poveştile inimii. Şi o destăinuire divină. În ochii ei s-au aşternut cele mai intense emoţii şi stări. Citind în privirea ei am descoperit cum ia naştere poezia. Cum curg sunetele muzicale în natură şi ce înseamnă penelul sufletului. Şi am înţeles că arta are anotimpul ei preferat.

Savurez cafeaua şi o privesc cu atenţie. Cu linişte şi mirare. Aveam nevoie de un asemenea artist cum e toamna care să ne descătuşeze de remuşcări. Care să ne înveţe că melancolia şi visarea au rostul lor în viaţa noastră. Şi atunci a coborât o lacrimă din ceruri. S-a aşternut pe pământ. A devenit vers, culoare şi sunet. Şi a pătruns în noi. Aceasta este toamna.

O ador. Şi îi cer să mai scrie în noi poveşti pline de emoţie. Să ne fie casă şi vindecare. Apoi o rog să rămână mereu în versul meu. Fără ea nu e dor şi nici vis. Şi nu putem trăi fără doruri, vise, ploi şi melancolie.

sursa – https://alexandram.ro/cu-toamna-la-o-cafea/

Loading...