Dacă mor înaintea ta…

Dacă mor înaintea ta, fă-mi o favoare: plângi cât vrei, dar nu te supăra pe Dumnezeu că m-a luat.
Dacă nu vrei să plângi, nu plânge. Dacă nu reuşeşti să plângi, nu îţi face griji. Dacă vrei să râzi, râzi.
Dacă cineva îţi spune ceva despre mine, ascultă şi crede ce îţi spune. Daca mă laudă prea mult, nu da importanţă. Daca mă critică prea mult, apără-mă.
Dacă simţi tristeţe şi vrei să te rogi pentru mine, poţi să o faci; chiar voi avea nevoie de rugăciunile tale.
Dacă vrei să vorbeşti cu mine, vorbeşte cu Dumnezeu şi eu te voi auzi. Din când în când mai spune-I lui Dumnezeu ce faci; eu nu voi fi lângă tine, însă tot timpul voi fi bine atunci când voi şti că eşti fericit.

Fii lumină pe cale oriunde vei trece! Fii alinare pentru orice rană, picior pentru cel şchiop, hrană pentru cel flămând, îmbrăcăminte pentru cel gol, dar mai ales îmbracă în dragoste pe cel lipsit de mângâiere; nu este sentiment mai frumos şi mai înalt ca acela de a şti că ai îmbogăţit în dragoste pe aproapele tău.

Îţi mulţumesc că mi-ai fost alături în clipele fericite din viaţa mea, dar mai ales în momentele de grea încercare.
Îţi mulţumesc că m-ai acceptat cu toate ale mele şi că m-ai iubit fără vreun interes.

Iar când va fi să-ţi iei şi tu rămas bun de la viaţă, să nu te temi, fiindcă, stii , ca toţi cu o moarte suntem datori, odată tot trebuie să plătim această datorie…