Dacă ți s-a răcit cafeaua nu te chinui s-o încălzești, nu va mai fi la fel. Așa e și cu oamenii…

Inima iarta, dar mintea nu uita.

Nu cred in reinnodarea relatiei dupa o vreme. Timp in care fiecare evolueaza separat unul fata de celalalt, cu noi oameni langa ei. Vor imprumuta de la acele persoane ticuri, accente si expresii verbale. Se vor amesteca chimic cu ele, facandu-i sa miroasa diferit. Se vor imbraca diferit. Vor arata si se vor comporta din ce in ce mai mult, la fel ca noii lor parteneri si cu anturajele aferente lor, cu care vor veni adesea in contact.

Dupa trecerea timpului, nu va mai exista nimic din ce cunosteai sau credeai ca cunosti, indiferent de cat de mult a durat relatia voastra si ce va mai leaga inca. Indiferent de faptul ca ati crescut impreuna sau ca fiecare a contribuit la dezvoltarea si evolutia celuilalt.

Totul a ramas doar in mintea ta uitata in trecut. O iluzie. Un om ce nu exista in realitate si poate nu a existat niciodata, decat in imaginatia ta. Azi te uiti la un strain pe care nu il recunosti si pe care nu il cunosti.

Si chiar daca totusi soarta va intersecteaza drumurile si veti incerca sa va reluati relatia de unde ati lasat-o, amintirile a ceea ce a dus la ruptura ei, nu vor disparea si vor fi mereu acolo, prezente intre voi, ca un zid gata sa umbreasca toata bucuria intr-o clipita si sa puna totul la indoiala.

Intr-o relatie noua, intri cu inima deschisa si fara frici, altfel nu va exista nicio sansa ca ea sa evolueze in bine.