De ce trebuie neapărat să blestemăm, în loc să binecuvântăm?

„Binecuvântarea este izvorul harului lui Dumnezeu peste lume, blestemul este începutul morții noastre sufletești și duhovnicești, prin blestem nu ne mai asemănăm cu Dumnezeu.

A blestema este păcat, forțăm mâna lui Dumnezeu, îL obligăm să dea sentințe omenești, nu sentințe divine.

Spun tot timpul, feriți-vă mamelor (mai ales mamelor), de blestem, că puteți să vă nenorocți pruncii pentru veșnicie, aruncând vorbe nechibzuite și grele, care se împlinesc.

Am constatat de-a lungul timpului, spovedind, câte necazuri și câte nenorociri sunt pe capul multor mame, pentru vorbe negândite, părute glume la prima vedere.

Se alege praful și pulberea, nu trebuie să blestemăm niciodată.

Pentru că orice vorbă grea, parintească, împinge puterea lui Dumnezeu să lucreze contrar dragostei divine și folosului lucrurilor.”

Părintele Calistrat