“De m-aș face iar copil!
M-aș urca în pod la șură
Și-n cireșul înflorit,
Să nu-mi dea nimeni de urmă.
Aș pleca de dimineață,
M-aș întoarce tot pe seară…
Să mă bucur de natură
Și de tot ce mă înconjoară.
De m-aș face iar copil!
Nu m-aș sătura de joacă
Nici de alergat pe câmp,
Așa cum făceam odată…!
Dar încet vremea s-a dus!
Noi, nu mai suntem ce-am fost.
Zâmbet dulce de copil,
S-a dus tot ce-a fost frumos…!
S-au dus zâmbet, bucurii!
Zi de zi vrem să luptăm
Suntem părinți cu, copii…
Și greul îl înfruntăm.
Toate fac parte din viață!
Au fost lecții de învățat
Prinse c-un fir de speranță,
Clipele de neuitat.
Te caut copilărie!
Printre cărți de mult uitate,
Într-un vers, într-o poezie,
Ce demult, sunt învecheate.
Amintiri de neuitat,
Sunt acolo bine puse
Visele ce-au înoptat,
Care au rămas nespuse.”
Versuri (TEO MARDARE)