Doamne, te rog, ai grijă de inima mea

O Doamne,
Iată inima mea, am spart-o. Vezi. Am încercat să o repar cât mai bine, dar continuă să se destrame. Am împărtășit-o prietenilor și familiei, le-am dat fiecăruia câte o bucată. Totul a fost bine până când piesele pe care le-au ținut au început să se spargă…

Unele dintre ele s-au pierdut și altele au fost aruncate, câteva dintre piese au rămas intacte și au fost prețuite. Dar mai multe se rupeau în fiecare zi. Mi s-au returnat bucăți, purtătorul cu ochii patați de lacrimi. „Nu știu ce s-a întâmplat”, spuneau ei.

Aș lua înapoi piesa știind că nu vom fi niciodată la fel. Am încercat să-mi reconstituiesc inima folosind orice am putut – bandă, bandă, panglică și chiar lipici – nimic nu a ținut și am plâns. În timp ce așez bucățile împreună, crăpăturile s-au răspândit…

Nu știam ce să fac. Nu am vrut ca bucățile rupte să spargă restul, așa că ți-l dau înapoi Doamne, îți dau inima mea. Știu că poți rezolva problema. Tu ești Cel care a creat-o…Nu-ți cer să o faci nou, ci doar îți cer să o completezi. Fisurile mă vor ajuta să-mi amintesc de toate durerile prin care am trecut. Lipiciul care le ține împreună va face acele fisuri mai puternice, astfel încât să nu se rupă din nou în același loc.

A fost o inimă atât de frumoasă, ai făcut-o atât de bine. Mi-aș dori să nu 0 fi rupt, totuși durerile fac parte din viață. Căci o inimă intreagă nu a trăit niciodată, nu a iubit niciodată. Deci, Doamne, te rog să-mi protejezi inima. Să o păstrez în siguranță. Și când apar fisurile, vă rog să le repari, să le cârpesti.

Îți mulțumesc Doamne pentru tot ce ai făcut. Pentru că mi-am auzit pledoaria și că mi-am redat inima. Pentru totdeauna copilul tău,