Draga mea, începe să trăiești și pentru tine!

Mă uit în jurul meu și văd încă femei pentru care familia este icoana la care se închină. Și trăiesc o viață pentru alții, uitând să trăiască pentru ele.
Și cel mai tare mă doare când ăștia mici și capul familiei nu realizează și nu apreciază nimic.
Și trăiesc și se bucură că au pe cineva care le asigură confortul.
Iar când ei pleacă, ea nu-și mai găsește locul și rostul. Pentru că nu știe să facă nimic. Decât să gatească, să cârpească și să facă curațenie.

Și pe ea n-o întreabă nimeni niciodată dacă e fericită. Nici măcar ea nu se întreabă. Pentru că nu știe ce este fericirea și pentru că îi este frica de răspunsul pe care și-l va da singură. Răspuns care-i va distruge lumea artificial creată de niște “reguli stricte”.

Pe ele vreau să le întreb și eu ceva. Ăsta-i modelul pe care îl transmiți copiilor tai? Când o să-ți asumi că ești om și că ai dreptul la viață? Tu, femeie, când ți-ai asumat rolul de călău al propriei vieți?

Loading...