Dumnezeu ne încearcă pe toți nu cum vrem noi ci cum vrea El!

Cu toţii ştim despre încercări…viaţa însăşi e un lung şir de încercări. Am citit ca Dumnezeu ne încearcă în diferite feluri. De multe ori credem că problemele şi nenorocirile ce vin peste noi sunt date de El pentru a ne încerca.  Uităm că de la El nu poate veni nimic rău, că a plătit preţul suprem pentru ca tot ceea ce pe merit ar trebui să se abată asupra noastră, să se abată asupra Fiului Său.

Iar dacă a plătit un astfel de preţ, cum ne putem închipui că ar trimite nenorociri peste noi ca să ne încerce? Chiar şi atunci când suntem în valea umbrei morţii, El este cu noi şi face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, ne întinde masa în faţa duşmanilor noştri, ne duce la câmpii verzi şi ape de odihnă. Cu siguranţă, nu El ne trimite problemele şi nenorocirile.

Atunci de unde vin ele? ASTA ESTE ÎNCERCAREA NOASTRA. ÎNCERCAREA CREDINŢEI. DE CE?

De câte ori credinţa noastră este încercată, răspunsul este pentru NOI. Noi aflăm cu uimire rezultatul încercării, nu El. Fiecare încercare/test este pentru ca noi să ne ştim poziţia, să ştim că nu ne putem bizui pe noi ci doar pe el.

Şi fiecare încercare, indiferent de rezultat, lucrează în noi răbdare şi înţelepciune ca să ajungem desăvârşiţi nu doar în duh ci şi în suflet, şi destoinici.  Deci, a privi cu bucurie trecerea prin felurite încercări, înseamnă să vedem prilejul de a ne exersa credinţa în ceea ce suntem în El. Credinţa fără fapte e moartă.