Dumnezeu ne iubește nu pentru că suntem buni ci pentru ca EL este bun…

Oamenii sunt iubiți de Dumnezeu!
Pentru că au prieteni. Pentru că își păstrează prietenii. Pentru că și‑i prețuiesc.  Pentru că gândesc împreună, se bucură și râd împreună!

Oamenii sunt iubiți de Dumnezeu!
Pentru că pot ierta. Pentru că ne pot ierta. Ce dar minunat este să poți ierta! Și apoi să poți zâmbi! Înțelegând astfel. Găsind justificări.

Oamenii sunt iubiți de Dumnezeu!
Care le‑a dat puterea să răzbească. Să cadă și să se ridice. Iar să cadă și iar să se ridice… Și, după ce se ridică, să rămână acolo. Și să‑i ridice și pe alții.

Oamenii sunt iubiți de Dumnezeu!
Pentru că le‑a dat puterea să se poată bucura. De viață. De oameni. Să se poată bucura de ce li se întâmplă. De ce se întâmplă în jurul lor. Bucurându‑se, trăiesc!

Oamenii sunt iubiți de Dumnezeu!
Pentru că le‑a dat speranță. Pentru ei și pentru ceilalți. Pentru ziua de azi și pentru viitor. Pentru ce sunt și pentru cine vor să rămână. Fără speranță n‑ar putea trăi. N‑ar putea râde…

Oamenii sunt iubiți de Dumnezeu!
Pentru că i‑a binecuvântat. Cu căldura omului liniștit. Bun. Împăcat. Cu căldura omului care știe ce e viața. Ce sunt oamenii. Cine e el. Și cine ceilalți.

Oamenii sunt iubiți de Dumnezeu!
Pentru că ni‑i ține aproape. Aici. Să ne bucurăm de ei. Să le vorbim. Să îi înțelegem. Să îi ascultăm. Să râdem împreună. Să îi atingem…