Dumnezeu pentru o zi…De luat aminte!

Dumnezeu pentru o zi! Întâmplarea face că am văzut zilele astea un film in care Jim Carey să se joace de-a Dumnezeu. Și să îi mărească sâni nevestei, să îi ofere partide de amor incredibile și să se răzbune pe cei care i-au făcut rău.

Sună un pic fix a ceea ce ar face marea majoritate din noi în situația asta, nu? Hai să lăsăm deoparte aia cu bunătatea, cu pace în lume și mâncare pentru toată planeta. Gândim la scară mare dar acționăm întotdeauna la scară mică. Și foarte egoist.

Și nu cred că avem puterea de a gândi un pic mai departe de familie și poate câțiva oameni dragi.

Și totuși, voi ce ați face dacă vi s-a oferi șansa de a fi Dumnezeu pentru o zi? Ați căuta să regăsiți iubiri pierdute? Ați readuce în viața voastră oameni care au plecat de lângă voi? Le-ați oferi părinților eternitatea?

Eu cred că e foarte greu să fii Dumnezeu. Să îi iubești pe toți oamenii și totuși să fi atât de singur. Să dăruiești și să nu primești decât necredință, hulă, negare. Să creezi un univers întreg pentru a pune omul în centrul lui și omul să te pună pe ultimul loc. Ce ciudat, parcă în fiecare din noi ar exista câte un Dumnezeu, nu?

Și da, chiar există. Tocmai asta este ideea. Fiecare dintre noi este creat după chipul și asemănarea unui Dumnezeu bun, iubitor, luminos. Numai că, pe parcursul scurtei noastre treceri prin viață, ne vindem sufletul altor dumnezei de lut, gen banilor, lucrurilor materiale, plăcerilor de tot felul.

Și ne mai aducem aminte de spiritualitate, de suflet, de sfințenie abia când dăm iar de greu. Ce ciudat….Dumnezeu a creat omul și lumea ca să fie fericiți și bine, iar omul l-a redus pe Dumnezeu la ultima soluție, de avarie, atunci când nu ne e bine.

De la ce plecasem? A, da..Jim Carey făcea pe Dumnezeu și îi mărea sânii iubitei. Când ea aștepta de fapt de la el doar să o iubească, să îi fie alături, să o ceară în căsătorie. Și uite cum până și Dumnezeu a fost părăsit. Chiar dacă era un Dumnezeu doar pentru o zi.

 

 

Loading...