Dumnezeu știe ce face cu fiecare dintre noi. El este olarul, iar noi suntem lutul din mâinile Lui

Poate te simţi abandonat în mijlocul furtunii şi singur iar sufletul îţi este aruncat într-un colţ întunecos al uitării. Inima îţi este tăcută iar întrebările ce le-ai ridicat au căzut precum ploaia din cer.
Te simţi uitat de Dumnezeu şi părăsit de tot. Un gust amar îţi lasă gura uscată şi o lacrimă ţi se prelinge pe obrazul doborât de necaz. Nu mai ai nicio scăpare…eşti mort!
Nu cumva atunci când ne-am trezit cu necazul bătând în uşă ne-am panicat şi am căutat NOI  insine soluţii? Pe Dumnezeu l-am lăsat deoparte…Nu am mai găsit puterea să ne încredem în El fiindcă toată acea încredere ne-am pus-o în noi sau în X şi Y. În loc să-I dăm Lui problema, ne-am dat-o nouă.

Ne trezim fără credinţă şi trântiţi jos la pământ. Îi arătăm pumnul încleştat lui Dumnezeu ca şi când El ar fi vrut să ne zdrobească.
Dumezeu stă cu braţele întinse gata Să ne ia în braţe şi pregătit Să ia asupra Sa toată povara noastră. Dar nu poate face asta fără voia noastră pentru ca El este dragoste iar dragostea nu este brutală. Nu forţează şi nu impune ea face totul din bună voie.
Înţelegi tu asta? Aş vrea să-ţi spun că Dumnezeu te iubeşte chiar acum aşa cum eşti. Lui nu-I pasă de ce ne pasă nouă şi nu te judecă aşa cum facem noi. Lasă-te învăluit de Dumnezeu. A, era să uit! Dumnezeu niciodată nu te-a uitat, tu L-ai uitat pe El!