Ești român! Nimeni, niciodată nu va putea să ne facă să ne simțim altfel. La multi ani! 🇷🇴

Ești român
pentru că te-ai născut pe pământ românesc
din lut românesc
purtând în pântecele tale
eterna stână de pe un picior de plai
pe-o gură de rai.

Ești român
pentru că te-ai făcut mare
cu basmele lui Petre Ispirescu
crezându-te crai
și crescând într-o zi cât alții într-un an
cu mămăligă și sarmale.

Ești român pentru că ai mers cu colindul
în satul bunicilor tăi, în fiecare iarnă
și încă mai ții minte
colindele pe care le fredonai atunci
pentru o portocală și-un covrig
până ți se înroșeau obrajii de frig.

Ești român pentru că te bucurai mereu
la prima ninsoare
pe derdeluș
și pentru că mereu te aștepta la poartă
mămăița cu buzunarele cojocelului ei pline
cu mere coapte și nuci.

Ești român pentru că ai dormit
cel puțin o dată cu aleasa în brațe
în proaspăt cosit fân
și încă mai simți și acum
mirosul crud de iarbă în plămâni.

Ești român pentru că ai ajuns la facultate
sau undeva, de casă departe
cu bagajele pline de pachețele
cu brânză și plăcintă cu mere
de la mamă și bunici.

Ești român pentru că, deși umilit și batjocorit
de zilnicele nedreptăți sociale
te încurajezi mereu dând citate
din Caragiale
și încă nu îți e rușine să spui că ești român.

Ești român, tinere flăcău
pentru că, acompaniat de lăutari,
te-ai bărbierit în acea dimineață
în care ea își lua ziua bună de la părinți
și ai dănțuit cu Isaia
schimbând, în hore, verighete
cu preafumoasa, jumătatea ta.

Ești român, Harap Alb, pentru că
deși ai plecat departe
mereu în tine se zbate
gândul de a te întoarce înapoi
și a păși din nou pe pământul românesc
singurul care preschimbă
tălpile tale desculțe în aripi.

Ești român pentru că devii Moș Nicolae,
Moș Crăciun și Iepuraș de Paști,
și orice personaj de desene animate;
pentru că înveți să renaști
jucând, cântând, strângând la piept, iubind,
coborându-te la mintea prichindelului mereu zâmbind
fără să-ți dai seama că de fapt urci
spre unde ai fi vrut să fi rămas mereu:
Copilărie.

Ești român pentru că îți amintești
cu melancolie
de grădina înflorită cu cireși a bunicilor,
de soba lor călduroasă din mica odaie
unde poposeai după o zi de colindat,
de mirosul merelor coapte
și de poveștile lor vechi
pe care le povestești acum
la rândul tău
cu ochi în fum
nepoților ce-ți stau în poală.

Și pentru că
oriunde ai pleca, oricât de departe ai fi
tot în pământul românesc
vrei să revii, ca să reînvii:
Ești roman.”

Mihai Gavrilescu