Eu nu cred în noroc! Cred în Dumnezeu.

Întotdeauna îl căutam pe Dumnezeu numai când avem probleme grave, iar atunci când le rezolvăm Dumnezeu dispare cu tot cu problemele…uităm de existența Lui  însă El nu uită de existența noastră.

Mereu greșim fără să ne gândim la El, fără să ne gândim cât de tare îl supărăm pe El, pe Dumnezeu.

Îi cerem mereu iertare deși nu merităm mila Lui. El cu blândețe ne iartă, rareori ne dă și câte o lecție ca nu cumva să mai repetăm greșelile…dar noi ? Noi ce facem ? Continuăm să păcătuim.

Suntem induși în eroare, mergem pe acest drum greșit, plin de gropi, dar la un moment dat observăm ca acel drum duce nicăieri, obosim și cu inima plina de păcat ne simțim îngreunați, ne dăm seama singuri că nu e bună calea pe care mergem…

Mă întorc către Domnul ce m-a vegheat pe tot parcursul drumului dezamăgit de gândirea mea, totuși cărarea El mi-o luminează, nu mă lasă la greu și mă iartă, mă primește la El căci sunt unul dintre copiii lui…sunt un copil ce înțelege întotdeauna numai din greșelile proprii.

Loading...