“Fă-mă, Doamne mare, fă-mă, Doamne val…”

“Într-o viaţă viitoare, fă-mă Doamne apă
fă-mă Doamne, mare!
Să fiu necuprinsă, vis dar şi dorinţă.
Să fiu liniştită, caldă şi iubită,
să mă bată briza şi să mă fac valuri,
să sărut nisipul, să mă sparg de maluri,
mii de firişoare, de mărgăritare.

Doamne, fă-mă mare, în viaţa viitoare,
dintre valurile mele să răsară soarele,
pe deasupra să îmi cânte pescăruşi şi lebede!
Dimineaţa vreau să fiu, doar o pată de culoare,
înlăuntrul mărginirii o frumoasă portocală.

La prânz, fă-mă azurie, limpede precum cristalul
să torni peste mine Doamne, preacuratul Tău Graal!
Seara-mbracă-mă-n văpaie, purpură de maci şi sânge,
lângă mine cine-o sta, fericit din ochi va plânge!”

N. Pascalin

Loading...