Fii cine eşti şi spune ce simţi, fiindcă aceia care se supără nu contează, iar cei care contează nu se supără

“Când o persoană vine în viaţa ta şi te „calcă pe nervi”, nu încerca s-o iubeşti. Nu-ţi descărca nervii pe ea, n-o acuza, n-o învinovăţi şi nu-ţi face din ea un duşman. Recunoaşte, pur şi simplu, că te calcă pe nervi şi cere răgaz să fii singur cu sentimentele tale.

Când eşti singur, aminteşte-ţi că ceea ce simţi îţi aparţine numai şi numai ţie. Cealaltă persoană nu are nimic de-a face cu ceea ce simţi.

Uşa către iubire se deschide şi se închide în măsura în care îţi deschizi şi îţi închizi mintea şi inima. Când uşa se închide, e nevoie ca omul să fie răbdător şi iertător, căci altfel s-ar putea ca ea să nu se mai deschidă. Este nevoie ca oamenii să simtă nu numai prezenţa, dar şi absenţa iubirii. Simţindu-i absenţa, ei învaţă să asculte şi să-şi înmoaie inima.

Nu încerca să vindeci semenii şi lumea din jurul tău. Înainte de a fi învăţat să aduci iubire în propria ta inimă. Această tentativă duce la eşec şi încă la mai multă judecare de sine. Fii milostiv cu tine însuţi. Ia-o încet. Începe cu vindecarea propriilor tale gânduri şi sentimente. De fiecare dată când vindeci un gând de judecată sau un sentiment de separare, faptul este simţit de fiecare minte şi inimă din univers.

O inimă deschisă şi o minte deschisă sunt uşa ce se deschide larg spre prezenţa iubirii. Chiar şi când uşa e închisă, prezenţa ei te îmbie s-o deschizi. Chiar şi când judeci şi te simţi separat de celălalt, iubirea te cheamă dinăuntru.

Tot ce ai de făcut este să baţi şi uşa ţi se va deschide.”

Paul Ferrini