“Frumusețea copiilor vine de la părinți, zâmbetul de la bunici, iar puritatea de la Dumnezeu.”

Într-o familie, soţii constituie, unul pentru altul, binecuvântări şi daruri reciproce, cu care Dumnezeu le trimite în viaţa lor. Prin naşterea de copii, părinţii se fac asemănători lui Dumnezeu, Care, din infinita Sa iubire, le-a adus pe toate de la nefiinţă la existenţă şi le-a chemat la desăvârşire.

Sfântul Ioan Gură de Aur considera copiii a fi „cea mai mare binecuvântare pe care Dumnezeu a oferit-o neamului omenesc, după pierderea nemuririi”, şi, în acelaşi timp, „toiag” şi „mângâiere bătrâneţilor noastre”.
Ei sunt speranţa noastră la nemurire. Dacă soţul sau tatăl reprezintă creierul familiei, iar soţia sau mama – inima ei, atunci copiii reprezintă sufletul acestora.

Sufletul copilului seamănă cu un mărgăritar, ce se cere prelucrat şi şlefuit, pentru a putea fi apoi pus în valoare şi apreciat. Sufletul copilului este asemenea unei cetăţi ce trebuie vigilent păzite. Duşmanii care caută să pătrundă în ea şi să o stăpânească în lumea noastră, par a fi tot mai numeroase şi mai puternice. Străjerii acestor porţi sunt părinţii şi bunicii, care trebuie să sădească în sufletele copilului valorile cele mai înalte şi virtuţile cele mai de preţ.

 

Loading...