„Ieri este ieri, azi este o bucurie, maine este un dar…”

De aceea nu cred in “maine”. Nu cred in “poate”, “vedem”, “vorbim”, “ma gandesc”… Nu cred in amanari si nici in promisiuni facute fara credinta. Nu cred in cuvinte dincolo de care nu e nici suflet, nici emotie, nici CUVANT ci doar falsa speranta.

Nu cred in oamenii care gasesc o problema pentru fiecare solutie; in oamenii care vad mai degraba ce nu ai reusit, decat pragurile peste care ai trecut.

Nu cred in indiferenta si nici in uitare. Nu cred in tacerea ce naste prapastii dupa cum nu cred nici in tacerea nascuta din hauri nerecunoscute.

Nu cred in linia de mijloc ce inseamna compromis. Cred insa in linia de mijloc ce vine din echilibru.

Cred mai degraba in solitudine decat in prieteniile de nevoie. Cred in cuvantul nerostit- dar respectat.

Cred in incurajari, in blandete si in a fi prezent cand, unde si cum trebuie.

Cred in amintirile ce nu te lasa sa uiti cine esti, ce te pastreaza uman.

Cred in emotii traite in arsita, a caror incandescenta ilumineaza anii ce vin.

Cred in barbatul a carui palma imi cunoaste masura taliei asa incat sa-mi poata spune: “Ai mai slabit…”.

Cred in mine.

Pentru ca, mai mult decat orice, cred in azi.” (Gina Butiuc)

Credem ca nu mai este nimic de adaugat la titlul acesta.

Intamplarile de ieri nu mai sunt!

Intamplarile de azi sunt o bucurie!

Intamplarile de maine sunt darul facut de divinitate, cresterii noastre!

Sa spargem clepsidrele in care mintea tine timpul captiv si sa lasam nisipul clipelor sa se scurga si sa ne alcatuiasca viata eliberate de asteaptari si dorinte!

http://www.astrosofia.ro/

Loading...