Îmbătrânim frumos…O poezie emoționantă scrisă de Teona Ghiță

Tăcută în oglindă mă privesc
Albi ghiocei, mi-au răsărit la tâmplă
Dar nu sunt tristă, știu că- mbătrânesc
Și- ncep să înțeleg ce mi se-ntâmplă.

Pe chipul meu frumos din tinerețe
Unde-au curs lacrimi ce-au scăldat obrazul,
ăd cute- adânci lăsate de tristețe
Sau de dureri când m-a cuprins necazul.

Sclipirea ochilor n-a dispărut
Deși mai lacrimează câteodată,
Port ochelarii ca pe-un amănunt
Atunci când mi-e privirea-ncețoșată.

Și totuși, eu ma simt încă frumoasă
Chiar dacă pielea nu-i la fel de-întinsă,
Nu mai sunt zveltă și nici grațioasă
Dar sunt mai înțeleaptă, mai distinsă!

De-acum învăț să mă iubesc mai mult
S-admir in zori un răsărit de soare,
Pe oameni cu răbdare sa-i ascult
Și să mă bucur de o-îmbrățișare.

Vreau să privesc zâmbind un cer senin
Să râd, în ploaia care-mi udă fața
Să nu mai plâng și să nu mai suspin
Căci nu știu cât de lungă este ața…

Mosorul vieții, poate-i pe sfârșite
Iar timpul ce- a rămas îl folosesc,
Doar să-mi fac zilele mai fericite
Să nu urăsc, să iert și să iubesc…