În fiecare dimineată, când deschid ochii, îmi spun ca aceasta zi va fi specială. Fiecare zi, fiecare minut, fiecare respiratie…acestea chiar sunt un dar de la Dumnezeu.

Draga mea prietenă,

Nu mai am demult 20 de ani. Odata cu varsta am invatat lucruri importante si intelepte…
Acum, citesc mai mult si sterg mai rar praful. Stau in curte si admir cum buruienile din gradina cresc peste flori.

Petrec mai mult timp cu familia si prietenii si mai putin timp singura. Ori de cate ori este posibil, viata ar trebui sa fie un model de experiente de savurat, nu de indurat. Incep sa recunosc si eu acum aceste momente si sa le pretuiesc.

Nu mai salvez nimic; folosesc vesela scumpa si paharele de cristal pentru orice eveniment frumos cum ar fi pierderea unui kilogram, desfundarea chiuvetei sau prima floare inflorita in curte. Port sacoul meu bun cand merg la piata.

Nu economisesc parfumul meu preferat pentru petreceri speciale, ci il port tot timpul.

Nu sunt sigura de ce ar fi facut altii in locul meu stiind ca maine poate nu vor mai fi. Cred ca si-ar fi sunat membrii familiei si cativa prieteni apropiati. Sau poate si-ar fi sunat fostii prieteni pentru a isi cere scuze si pentru a isi repara greselile pentru certurile din trecut. Vreau sa cred ca ar fi iesit in oras sa ia cina la un restaurant sofisticat…

Doar ghicesc, nu am cum sa stiu.
Daca as stii ca orele mele pe acest pamant ar fi limitate, m-as supara daca as avea lucruri lasate nefacute.

In fiecare dimineata, cand deschid ochii, imi spun ca aceasta zi va fi speciala. Fiecare zi, fiecare minut, fiecare respiratie…acestea chiar sunt un dar de la Dumnezeu.

Eu nu cred in miracole. Eu ma bazez pe ele.

Viata poate ca nu este petrecerea pe care am visat-o, dar noi suntem aici…si ar fi bine sa incepem sa dansam.