În noaptea de 23 spre 24 iunie, puterea magică a Sânzienelor

Plutesc în aer sau se prind în horă pe pământ, cântă şi dansează, împart rod holdelor, vindecă pe cei bolnavi şi apară semănăturile de grindină. Sânzienele, sau Drăgaica, este singura sărbătoare păgână admisă în calendarul creştin-ortodox care consemneaza în aceeaşi zi şi Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.

În popor se crede că Sânzienele sunt nişte fete foarte frumoase cu păr galben şi rochii de abur care trăiesc prin păduri şi în această noapte zboara prin aer sau se prind în horă pe pământ. Au puteri magice şi atingerea lor e binefacatoare, “dau puteri” deosebite florilor şi buruienilor care devin plante de leac, împart rod holdelor, înmultesc păsările şi animalele şi apără semănăturile de grindină.

Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără şi devin iele.

Sânzienele iau glasul cucului care vesteşte câţi ani mai are omul de trăit. Cucul cânta începând din 25 martie, de la sărbătoarea de Blagoveştenie pâna în 24 iunie când amuţeşte şi pleacă în munte, se transformă în uliu şi se răzbuna pe toate celelalte păsări cântatoare. Uneori Sânzienele îi mai dezleagă limba să mai cânte o data şi dupa 24 iunie, dar numai de rău cânta atunci, pentru cine-l aude.

Sânzienele sunt şi mici flori de câmp galbene cu patru petale aşezate în formă de cruce, motiv pentru care se spune că această plantă este binecuvântată de Dumnezeu. Este considerata simbol al Soarelui, luminii şi vieţii.

Sunt iubitoare de soare, cresc pe coastele însorite, în fâneţe, poieni, lanuri de grâu sau la margini de pădure şi îşi scutură polenul auriu la cea mai mică atingere. Se culeg doar vârfurile înflorite ale tulpinilor, pe toata perioada înfloririi, din iunie şi până în septembrie.

Cum se sărbătoresc Sânzienele

Sărbătoarea este veselă şi ţine o noapte şi o zi. În dupa amiaza din ajun se porneşte sărbătoarea.

Fetele pleacă în grupuri la câmp să culeagă florile galbene, din care îşi împletesc o coroniţă rotunda, în formă de soare, pe care şi-o aşează pe cap şi înca câte o coroniţă pentru fiecare membru al familiei. Acasă, cununile se pun pe porţi, la ferestre şi în casa, pe şuri, pe stupi şi chiar în culturi, în credinţa că ele vor ocroti casa şi gospodăria, vor aduce noroc, sănătate şi belşug.

În unele locuri, coroniţa se aruncă pe acoperişul casei şi se pune o dorinţă. Dacă coroniţele fetelor se lovesc sau se agaţă de horn, va fi o cununie apropiată. Dacă coroniţele fetelor ramân pe acoperiş, noaptea zânele Sânziene vor lasa pe ele semne, iar fetele vor şti cu cine şi când se vor mărita. Bătrânii vor afla şi ei câţi ani mai au de trăit sau de vor mai sărbători şi alte Sânziene. Daca coroniţa cade de pe casa, dorinţele nu li se vor îndeplini în acel an.

După lăsarea întunericului, în noaptea de 23 spre 24 iunie, se aprind focuri.

sursa – https://jurnalspiritual.eu/rusaliile-pogorarea-sfantului-duh-3/

Loading...