In viață am pierdut multe dar am încercat să nu îmi pierd zâmbetul, credința, speranța

Am pierdut prietenii, iubiri, vise, bucăți din mine.
Am pierdut lacrimi, multe lacrimi, de dor, de dragoste, de abandon, de singurătate.
Am pierdut cuvinte, mi-au ieșit din suflet și n-am putut să le mai apuc. S-au risipit în zare.
Am pierdut zile și am pierdut nopți căutându-mă.

Am pierdut momente, secunde, frânturi de viață.
Am pierdut îmbrățișări, săruturi, mângâieri.
Am pierdut speranțe și zâmbete.
Am pierdut ce nu mi-a trebuit ca să văd că nu-mi trebuie.

Am pierdut multe. Timpul, viața, oamenii mi le-au luat. Pe unele le-am pierdut chiar eu, din neglijență sau din altceva. Dar am învățat să păstrez într-un colț de suflet lucruri pe care să nu mi le poată lua nimeni. Le-am pitulat bine de ochii lumii.

Mi-am pus deoparte demnitatea, în altă parte credința, într-un alt loc puterea de a renaște mereu, într-un colțisor mi-am ascuns copilăria și într-un altul iubirea. Le păstrez la loc de cinste. În cămăruțele inimii mele.
Ce am pierdut?
Destule. Dar nu mă simt săracă. Am în inimă comori!