In viata, de cele mai multe ori, te lovesc cei care au stat pe lângă tine

“Imaginea asta este foarte clară. Nu-ți poate pune piedică unul care e cu cinci metri în fața ta. Când cazi, dacă te lovești de astfel de situații, sigur te-a împins cel care ți-a stat în dreapta sau în stânga, în față sau în spate. Poate chiar cel căruia, pe o porțiune de drum, i-ai întins mâna ca să-și ducă mai ușor crucea. Nu te mira dacă o să-ți găsești crucea aruncată în mijlocul drumului.

Cel care ți-a spus că te ajută n-a mai putut să o ducă, pur simplu. Ridic-o și mergi mai departe! Nu-ți pierde timpul, cerând explicații. Ridic-o și du-te! Iar când ajuți pe cineva, fă-o din tot sufletul! Fără să aștepți nimic. Și fă doar ceea ce îți stă ție în putere, atunci când e un moment bun, și pentru tine, și pentru el! Doamne, ce mulți suntem… și ce puțini întâlnim, de fapt!

Uitați-vă în jurul vostru și gândiți-vă că fiecare își duce propria cruce și că toate sunt două lemne grele, puse unul peste altul. Chiar dacă din afară pare că unora le este ușor, și ei își duc propria cruce. Și dacă nu-i puteți ajuta, nu le puneți piedică!

Dați-vă mai încolo, dacă nu vă place ritmul în care merg cei de lângă voi. Calea e largă, însă nu e la fel de lungă pentru toată lumea.”

autor, cu multumiri – Mirela Retegan

Loading...