Inainte să mă judeci aminteste-ti ca suntem cu totii oameni si gresim…

Ceea ce alegem să intre și să rămână în inimile noastre, determină dacă ce va ieși mai târziu din gurile noastre va fi bun sau rău.

De noi depinde să ne asigurăm că nu -L întristăm pe Domnul cu ceea ce permitem să fie în inimile noastre și care ulterior va ieși prin gurile noastre.

Să privim puțin la puterea cuvintelor pe care le rostim. Limba este un mădular mic dar este comparată cu cârma unui vapor. Poate schimba situațiile spre bine sau spre rău.

Ceea ce rostesc limbile noastre, curge din ceea ce am permis să intre în inimile noastre. Suntem miloși, sau indiferenți, sensibili sau duri, îngăduitori și permisivi sau mândri și intransigenți… suntem o binecuvântare, calificându-ne pentru a moșteni binecuvântarea sau suntem contrariul, ratând ce are Dumnezeu bun pentru noi?

Noi trebuie să ne folosim cuvintele ca să aducem pace. A-i ajuta pe alții cu o atitudine smerită, care să-i încurajeze și nu să-i dărâme, este ce putem pentru semenii nostri.

Domnul ne arată dragoste și când ne corectează greșelile. Este foarte important ca atunci când trebuie să corectăm sau să-i certăm pe alții, s-o facem în dragoste.

Cuvintele  noastre pot deveni o binecuvântare pentru alții, dacă le folosim corect, acordând har celor cu care vorbim. Cât este de important să facem asta în lumea zilelor noastre, unde bunătatea și facerea de bine devin tot mai rare.

Chiar și atunci când e nevoie să corectăm pe cineva, dacă o facem cu bunătate și dragoste, așa cum am vrea să fim și noi corectați de alții, rezultatul va fi cu totul altul.

Dacă suntem duri și critici în inimile noastre, nu vom putea semăna și nici culege altceva. Dacă suntem smeriți, miloși și toleranți ne vom face bine atât nouă cât și celor din jur.

La urma urmei, cine suntem noi ca să-i judecăm pe alții?

Cum noi primim dragostea Lui Dumnezeu, tot așa trebuie s-o dăm mai departe, iubindu-i pe ceilalți. Dumnezeu iubește pe fiecare.

 

 

Loading...