Legenda brândusei

Aceasta floare extrem de delicata marca in calendarul popular fie instalarea pe deplin a primaverii, fie a toamnei. Oamenii au asociat aceluiasi nume doua specii de flori diferite, brandusa de primavara si cea de toamna, care sunt insa asemantoare datorita culorii comune, liliachie a florilor. In jurul lor s-a tesut de-a lungul timpului numeroase mituri si legende.

O legenda populara ne spune ca Brandusa era fata cea mai mica a imparatului Florilor. Pe vremea aceea imparatia era amenintata de un zmeu. Acest zmeu cerea ca in fiecare an sa fie sacrificat cate unul din barbatii din imparatie. Venind si vremea maritisului, Brandusa s-a casatorit cu un print pe care il iubea nespus de mult. La doar o zi dupa ceremonia de casatorie, a venit zmeul si l-a rapit pe print, ducandu-l la castelul lui.

Brandusa refuza sa lase salvarea sotului ei pe mana armatei tatalui ei si porneste ea singura in cautarea zmeului si a barbatului ei. Intalnind zmeul, aceasta il provoaca la lupta in sabii si palose, reusind pana la urma, dupa 7 zile si 7 nopti sa il ucida pe acesta si sa isi salveze iubitul.

Una dintre legende se pierde in negura timpului. Demult, demult, intr-o imparatie de la marginea lumii, traia o fata frumoasa cum nu se mai vazuse. Si nu doar frumoasa la trup era aceasta, ea era si buna la suflet si harnica foc. Numele ei era Brandusa si era slujnica la palat. In apropierea palatului era o padure intinsa unde ori de cate ori avea putin timp liber fata se plimba. Inimioasa, ea salva animalele prinse in capcanele vanatorilor si le ingrijea pana se faceau bine. O mare bucurie ii cuprinde inima de fiecare data cand reusea sa mai salveze cate o biata vietate: caprioara, iepuras sau bursuc.

Intr-o primavara, mergand ea prin padure, fermecata de frumusetea naturii renascute s-a ratacit. Oricat s-a straduit ea sa gaseasca drumul inapoi spre casa, nu a reusit. Intunericul s-a lasat si ea era din ce in ce mai inspaimantata de zgomotul padurii. Mergand in nestire la un moment dat ea a cazut intr-o prapastie adanca. Aici au gasit-o dimineata, animalele carora fata le salvaze viata.

Din pacate, Brandusa murise, si oricat au incercat ele sa o readuca la viata, nu au reusit. Necajiti, plangeau toti de mila blandei fete. Si fiecare lacrima care cadea din ochii lor se transforma intr-o floare frumoasa, fina si gratioasa ca si fata cea buna. Iar culoarea florii avea culoarea ochilor frumosi ai fetei. Asa se face ca, in fiecare primavara, cand caprioarele, iepurasii, bursucii sau alte vietati incep sa umble prin paduri, isi amintesc de fata cea miloasa si plang inca dupa ea. Lacrimile lor se transforma in branduse care impanzesc padurile si vaile luminoase.