Legenda bufniței

“Se povestește că, la început, bufnița nu a fost pasăre, ci o femeie bogată, dar grozav de zgârcita. De zgârcita ce era, nici o fata ori flăcău nu voia să intre slugă la ea. Femeia nu le dădea decât puțină mâncare pentru munca lor.

Bunul Dumnezeu a auzit asta si a vrut să vadă cu ochii lui dacă era adevarat sau nu. Astfel, într-o buna zi a coborat pe pământ, și-a luat pe el niște zdrențe și s-a dus la casa femeii. Ajuns acolo, a întrebat-o pe stapana casei dacă vrea să-l primeasca la ea ca slugă pentru o zi.

Cei doi s-au învoit iar noul venit s-a pus degraba pe lucru. Între timp, femeia a pregatit aluatul pentru painisoara. După ce a framantat aluatul și l-a lasat să dospească, l-a pus într-o forma și l-a bagat în cuptor. După o vreme, când a scos pâinea din cuptor, gazda a vazut că aceasta era mare și frumoasă. Femeii i-a parut rău sa-i dea străinului o asemenea frumusețe de pâine așa că s-a gândit să faca alta mai mică. S-a pus atunci și a răzuit aluatul din covata de framantat paine iar din el a format o pogagea. Repede cu ea la cuptor! Când a scos-o afară, ce să vezi… pogaceaua crescuse și ea la fel de mare și frumoasă! Asta pentru că Dumnezeu binecuvantase aluatul pe ascuns.

Femeia cea zgarcita însă nu s-a îndurat să-i dea slugii sale nici aceasta paine. S-a hotărât să mai facă o pogacea, dar una mititica de tot. Din resturile adunate facu o turtă și o dădu la cuptor. Cand a scos-o afară, să vezi minune… turta crescuse și ea, mare, rotundă și frumoasă ca o paine.

De-acum se facuse seara iar sluga a intrat în casă. Omul terminase de crapat toate lemnele din curte iar acum era obosit și mort de foame. Voia să-și primeasca plata, așa cum le fusese invoiala. Femeia nu avu ce să facă așa că lua pâinea abia scoasa din cuptor ca s-o puna pe masa, în fata strainului. Dar, pentru că tot îi parea rău să dăruiască bunătate de pâine unui om pe care nu-l mai văzuse niciodată până atunci, o rupse în două. O jumatate a pus-o în fața celui așezat la masa iar cealaltă jumatate a păstrat-o pentru ea.

Dumnezeu a ghicit-o și s-a suparat rău de tot. A privit-o pe femeie în față și i-a spus…
– Ființă fără inimă! Pentru că ești așa de zgârcita încât nu te-ai îndurat să-i dai nici macar o pâine întreaga unuia care a muncit o zi întreaga pentru tine, și pentru că nu ți-a fost rușine de fapta ta, te voi preface într-o pasăre rușinoasă.

La aceste cuvinte femeia s-a preschimbat pe loc în pasărea care se cheama bufniță.
Se spune ca de aceea bufnița se ascunde ziua și zboară numai noaptea pentru că îi este rușine de fapta ei până în ziua de astazi.”

A dărui înseamnă: a-ți dărui…