Legenda florii de iris

Se crede că irisul ar fi apărut acum 50 de milioane de ani, iar numele derivă de la latinescul “iris iridis”, care înseamnă “mesager al zeilor” sau “zeiţa curcubeu”

Numele provine din mitologia greacă, Iris fiind “Zeiţa Soarelui”, care avea menirea de a fi mesagerul lui Zeus între Olimp şi pământeni.
Legenda spune că, în călătoriile sale, zeiţa marca un curcubeu pe cer cu paşii săi. La romani, irişii erau culeşi de vestale, ca simbol al păcii, al somnului şi al morţii, de unde şi obiceiul păstrat până azi de musulmani, de a planta o tufă de irişi pe morminte.

Odată cu creştinismul, irisul a fost considerat floarea Fecioarei Maria, simbol reprezentat în zilele noastre de crin. Deci irisul reprezenta credinţa, protecţia divină şi înţelepciunea.

A fost simbol al regalităţii franceze înaintea crinului. O legendă franceză povesteşte că soţia lui Clovis, primul rege al francezilor (481-511), era creştină, iar ea l-a atras spre această credinţă şi pe soţul său. Când regatul a fost invadat de un trib germanic, acesta a promis că, în cazul în care va ieşi învingător, va deveni creştin şi va înlocui cele 3 broaşte de pe stindard cu 3 irişi. Aşa a rămas irisul emblema de pe steagul de luptă.

Irisul a rămas un simbol oficial al Japoniei, alături de crizantemă.

În Japonia cultivarea irisului era interzisă săracilor, deoarece aceste flori reprezentau un privilegiu al claselor aristocrate. Fiind cunoscute proprietăţile cosmetice ale acestei flori, femeile japoneze încălcau legea şi le cultivau în locuri ascunse, de multe ori pe acoperişul din stuf al caselor.

Este de menţionat o legendă despre regele francez Ludovic al VII-lea (1137-1180), care a visat înaintea unei bătălii că, dacă doreşte să fie biruitor, steagul de luptă trebuie să aibă ca emblemă un iris. Tot aşa se spune despre Ioana d’Arc că, atunci când a învins trupele engleze, a purtat un steag alb cu emblema “Dumnezeu binecuvântează Franţa”, care avea forma unei flori de iris.

Toate aceste legende justifică semnificaţia florii de iris ca simbol al protecţiei divine şi regalităţii franceze.

În Europa, istoria horticolă a irisului începe din secolul al XIX-lea, când apar primele colecţii renumite de irişi, care există şi în zilele noastre cu sute de specii, cum ar fi cele din Parcul floral din Paris, Grădinile din Hamburg şi Wursburg, Parcul Valentino din Florenţa etc. În general, speciile sunt din Europa, Asia, America de Nord şi chiar din Africa de Nord.

Irisul înseamnă curcubeu, în mitologia greacă fiind “zeiţa mesageră a iubirii” și este asociat cu comunicarea, aşa că este foarte potrivit pentru transmiterea unui mesaj de dragoste, apreciere sau prietenie.

Semnificaţia irişilor după culori: mov este simbol al “înţelepciunii şi al complimentelor”, albastru simbolizează “credinţa şi speranţa”, cel galben simbolizează “pasiunea”, iar cel alb reprezintă “puritatea”.