Legenda fulgilor de nea ❄️ ❄️ ❄️

Legenda spune că Spiritul Iernii își trimite copiii pe pământ sub forma fulgilor de zăpada și nu întâmplător, copiii sunt atât de bucuroși când ninge.

S-a întâmplat însă, ca Spiritul Alb să-și prelungească peste măsură șederea, bucuros de dealurile cu coame line, de pădurile pline de viețuitoare, de satele frumos rânduite. Deosebit de încântat de ceea ce găsea, a ajuns să-și prelungească ninsorile până târziu, în martie sau chiar aprilie. Soarele însă, cel care ține măsura anotimpurilor în mâinile sale, îl încălzește cu raze puternice, îndemnându-l să plece.

Așa s-a întâmplat și acum. Fulgii de nea zburau vesel prin aerul înghețat când Soarele, nemaiavând răbdare, dădu norii la o parte și începu să încălzească pământul.

Veselii fulgi de zăpadă se topeau pe rând, ghețurile trozneau, pâraiele buluceau la viață, când privirile Soarelui căzură pe o fărâmă de frumusețe fără seamăn, un fulg măiestrit din gheața cea mai pură, în formă nemaivăzută de stea!

Bucuria astrului la vederea acelei frumuseți fără seamăn a fost scurtă, dându-și seama că fulgul cel minunat se va topi repede sub privirile sale aprinse. Și atunci, pentru a lăsa să dăinuie acea frumusețe și primăvara, și toamna, Soarele suflă blând asupra fulgului, transformându-l în fluture.

La fel de grațioși și delicați precum copiii Spiritului, fluturii au devenit copiii Soarelui și călăuza noastră spre primăvară.