Lumea aude, vede și vorbește. Din păcate, vede rău, aude puțin și vorbește mult

„Te vede lumea!”, „Ce va spune lumea?”, „Te va vorbi lumea!”. Frazele astea cu siguranță le-am auzit cu toţii măcar o dată în viață. Spun măcar o dată, deși cel mai probabil le-am auzit atât de des încât ni s-au înfipt asemenea unui cui în minte.

Și am ajuns să punem părerea lumii mai presus decât propria părere, ba chiar fericire. Am ajuns să ne comportăm conform așteptărilor lumii. Am ajuns să nu mai râdem cu adevărat, să nu privim răsăritul soarelui, să nu dansăm în ploaie de frica gurii lumii. Fiindcă imediat ce am face toate astea, am fi luaţi drept niște nebuni.

Pentru că lumea poate umili, poate judeca, poate condamna, poate respinge. Iar oamenii au nevoie să se știe acceptaţi, iubiţi. De aceea deseori poartă măști și se comportă așa cum se așteaptă ceilalți să se comporte, nu cum simt.

Lumea își schimbă părerea de la o zi la alta. Dacă din cauza ei nu-ţi poţi asuma să fii cine ești cu adevărat, dacă din cauza ei nu-ţi poţi îndeplini visurile, dacă din cauza ei ești nefericit, atunci ai o problemă pe care trebuie s-o rezolvi cât mai repede.

Amintește-ți din când în când, că lumea condamnă ceea ce iese din tiparele stabilite de ea, ceea ce nu are ea însăși curaj să facă. Condamnă pe toţi cei care au îndrăzneala să fie ei înșiși, să fie diferiţi și mai ales fericiţi!

Așadar om frumos, nu mai asculta și nu mai ţine cont de părerea sau gura lumii, asumă-ţi cine ești, ce simţi, ce gândești! Fii tu însuți și fii fericit, dar ai grijă să nu-ţi construiești fericirea pe nefericirea altora.