“Mai devreme sau mai târziu, viața ne așază pe toți în genunchi…Învață să te ridici!”

“Viața ne așază pe toți în genunchi, mai devreme sau mai târziu. Îndurăm multe căzături. Negăm. Vânătăi, bubă. Fior rece. Fapte, nu cuvinte. În viață nu există „nu pot”, ci „nu vreau”. Schimb iar linia și nu mă sperii.

Dacă pierd totul în viață oricând pot să o iau de la capăt alături de Dumnezeu. Cu visuri noi, mai bun, mai iertător, mai curajos, mai puternic, mai iubitor, mai atent. Totul e limpede. Ce am simțit o să știu doar eu și Dumnezeu.

De ce vorbești despre mine dacă nu mă cunoști?! Ai mâncat pâine cu lacrimi?! Tu nu ai fost acolo să vezi tot ce am văzut. Nu ai fost acolo să simți tot ce am simțit. Nu ai fost acolo să vezi tot ce am făcut. Nu ai fost acolo să treci prin tot ce am trecut. Tu îți tocești gura, iar eu îmi trăiesc viața, a mea nu a ta. Învăț să iubesc până la cer şi înapoi. Se uită toți, dar nu mă vede nimeni.

Tu, Doamne, mă știi cel mai bine și înțelegi slăbiciunile mele! Ziua de astăzi o înveșmântez în sărbătoare și trag cerul peste mine. Restul e poveste…”

citeste si Capul sus, femeie! Toate trec!

Hrisostom Filipescu

Loading...