Mama e tot ce a putut lăsa Dumnezeu mai pur şi mai sfânt pe pământ

“Mama este mereu lângă tine. E îngerul păzitor al fiecăruia. O găsești în adierea frunzelor pe lângă care treci, în mirosul mâncărilor pe care ți le amintești din copilărie. Ea e în florile pe care alegi să le dăruiești, ea e în toate zâmbetele tale de zi cu zi.

Mama poartă lumea pe umeri. Ea este începutul tuturor începuturilor, profesorul profesorilor şi cartea cărţilor. Mama este sertarul în care ne depunem toate lacrimile şi zâmbetele. Mama e izvor de răbdare şi bunătate. Mama e creatorul tuturor poveştilor. E un anotimp, e un cântec dulce, glas plin de smirnă.

Mama este acea fântână care te răcoreşte când îţi este sete,
mama e acel vânt care îţi mângâie obrajii în zilele toride de vară,
mama e acel foc care te încălzeşte atunci când îţi este frig,
mama e acea sclipire care îţi luminează cele mai întunecate nopţi,
mama e îngerul care îţi alungă visele triste,
mama e braţul în care îţi găseşti alinarea,
mama e soarele de la care primeşti lumina,
mama e cerul pe bolta căruia îşi scaldă păsările zborul,
mama e bucuria de a trăi,
mama e tot ce a putut lăsa Dumnezeu mai pur şi mai sfânt pe pământ.

Mama ştie şi simte totul. Mama e ca o liturghie, jertfeşte jertfindu-se. Mama e candelă aprinsă, lumânare ce arde şi aduce lumina speranţei oriunde.

Mama este o icoană ce o poartă fiecare în suflet. Mama este ca un duhovnic la care mereu găseşti iertare, chiar şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. Mama când se roagă, rugăciunea ei pentru fiu e foc ce mistuie întreg universul şi ajunge grabnic la Dumnezeu. Mama este fiinţa care „conduce” lumea. Ce făptură minunată e mama!”