Mama sau prietena fiicei mele? Ce trebuie si ce este mai bine sa facem?

Creşterea şi educarea unui pui de om este adesea un proces descurajant şi plin de frustrări, care de fapt este cea mai potrivită lecţie de dezvoltare personală pentru un părinte.

  • O relaţie de prietenie poate fi o relaţie temporară, o relaţie parentală este una pe viaţă;
  • Într-o relaţie de prietenie, oamenii sunt liberi să place sau să rămână dacă vor, într-o relaţie parentală nu există această opţiune;
  • O relaţie de prietenie este una simetrică de tipul îţi dau – îmi dai, într-o relaţie parentală copilul nu are cum să susţină acest schimb;
  • O relaţie parentală este o relaţie asimetrică în care adultul este necesar să pună limite şi repere, chiar şi atunci când copilul nu este de acord ( sau mai ales atunci când copilul protestează de multe ori);
  • Într-o relaţie parentală, copilul are nevoie să aibă încredere în părintele său, să fie convins că este acceptat necondiţionat şi iubit chiar când face nefăcute, într-o relaţie de prietenie dacă nu îţi place ce face celălalt îi poţi retrage încrederea.
  • O relaţie parentală este o relaţie de acceptare emoţională a copilului pentru totdeauna, o relaţie de prietenie se poate încheia oricând;
  • Copiii tăi nu există pentru a te creşte, a te servi, a te consilia sau pentru a fi sprijinul tău social, pe când un prieten, prin definiţie, are acest rol;
  • Graniţele relaţiei dintre părinţi şi copiii sunt altele decât cel din cadrul unei prietenii;
  • Copiii au nevoie de părinţi care ştiu să spună NU atunci când este cazul şi să nu fie mereu “de treabă” pentru că doar aşa ştiu că se pot baza pe ei, într-o prietenie este diferit;
  • Părinţii ştiu că nu le pot face pe plac întotdeauna copiilor şi îşi asumă acest lucru ( chiar dacă astfel devine pentru un timp “cel mai rău părinte din lume” şi poate să trăiască cu asta), pentru că astfel le puterea interioară de care vor avea nevoie mai târziu în viaţă;
  • Copiii au nevoie de structură şi cadru familial în care să fie exprimata afecţiunea, părintele-prieten nu deţine aceste competenţe;
  • Într-o relaţie parentală sănătoasă emoţional copiii ştiu că părinţii au şi adulţi în cercul lor social cu care petrec timp fără ca în acest fel ei să fie afectaţi.

Aşadar, o relaţie parentală presupune:

  • să ştii să spui NU fără să te simţi vinovat;
  • să ai timp şi pentru tine;
  • să nu ţi se dărâme Universul dacă copilul îţi spune “că eşti o mamă rea”;
  • să înţelegi că dacă vrei respect din partea copilului este necesar să ai comportamente demne de respect;
  • să înţelegi că ţipatul tău este un semn de slăbiciune a ta;
  • să conştientizezi şi să nu îţi foloseşti copilul drept paratrăsnet emoţional;
  • să nu mai te străduieşti să fii părintele perfect, este mult mai sănătos să fii părinte uman ( mergând pe premisa că ce ţie nu-ţi place, nici copilului nu-i face)

Şi ţine minte: Mamele sunt prietene şi amice pentru că nu au curajul să fie mame!

sursa – https://www.mirelahorumba.ro/eu-sunt-mama-fiicei-mele-nu-prietena-ei/

Loading...