Mărțișorul mamei…- o poezie plină de emoție scrisă de Mirela Butacu

Un mărțișor ți-aș da, iubită mamă
Și ți l-aș prinde-n piept c-un fir de dor
Să-ți stergi iar ochii cu un capăt de năframă
Zâmbind de după lacrimi ,ca soarele din nor.

Să simt cum mă inund cu primăvară
Când cu emoții mâna ți-o sărut
Căci tu,a primăverii floare rară
Miroseai mereu a verde crud.

La fel cum ghioceii sub zăpadă
Așteaptă a luminii mangâieri
Și ochii mei așteaptă să te vadă
Cum te ivești zâmbind de nicăieri

Și ce eden mi s-ar părea pământul
Cu mine dacă ai păși prin lunci
Obrazul plâns să ți-l atingă vântul,
Iar tu c-un zâmbet ,norii să-i alungi

Iar din a cerului întindere de ape
De-ar curge ploi peste năframa ta,
Te-aș pune-n dreptul inimii,aproape
Te-aș ține- n brațe pentru-a te usca

Dar tu nu ești și mărtișoru-mi pare
Prea fără rost în vremea de acum
Numai în pieptul tău avea valoare
Ca să-l mai cumpăr oare…la ce bun?