Mergi prin viață cu o licărire în ochi, cu un zâmbet pe față și cu un scop măreț în inimă

Mi-e draga viata, asa cu tot ce aduce ea, bune, rele, sus-jos. Ca intr-un ascensor ce te urca si te coboara zi de zi, necontenit. Dimineata esti sus, pana seara poti fi jos si uite-asa.

Viata, viata legata cu ata, asa imi spunea buni a mea. Era tare sfatoasa, avea mereu un cuvant de duh pentru orice. Asta am inteles-o cand s-a dus, s-a stins incet ca o lumanare, a palpait pana cand nu a mai ars deloc dar desi stinsa flacaruia eu o vedeam tot luminand parca. Imi lumina viata si trecerea, imi amintesc de fiecare vorba a ei si cum gasea momentul potrivit sa le spuna.

Imi lipseste. o revad cu ochii mintii cum citea din biblia veche si rupta pe alocuri, cum dadea marunt din buze ca intr-o incantatie stranie. Putea citi si la lumina lumanarii sau a lunii, desi era bec in camera asa ii placea…aprindea o lumanare si citea la lumina ei sau a lunii care se itea prin perdeaua simpla si alburie.

Tarziu am inteles ce vrea sa zica: “Pentru ca viata nu te asteapta, fata mea, iar daca tu pierzi timpul cautand s-o intelegi, nu vei stii cand a trecut pe langa tine…”Asa cum tarziu am inteles cat de fina e ata aia a vietii de se poate rupe intr-o secunda.Atunci cand intr-o buna zi m-am trezit ca nu mai e cu noi. Discret. In liniste. Asa s-a dus…

Traim intr-o permanenta agitatie, alergatura dupa agoniseala, dupa job-ul perfect, dupa case spatioase, dupa masini puternice, dupa haine de firma, dupa vacante exotice, dupa fericire fara ca macar sa stim s-o definim cu exactitate: sanatate, familie, oameni dragi alaturi…sau poate bani, succes, putere. Stim raspunsul si totusi de ce alergam mai mult dupa cea de-a doua categorie?

Loading...